Cu fruntea lipita de geamul trenului, uimita sa revada satele Romaniei, cu casele mici si fantani, cu garduri intr-o rana si copaci - pentru ca nu i-am taiat chiar pe toti -, asteptandu-se sa iasa Sfanta Vineri la poarta, asa sa ne-o imaginam pe Nora Iuga, poeta suprarealista care iubeste tara asta inca de pe vremea monarhica si pana azi. Si chiar daca nu-i place literatura cu mesaj social, nimeni nu si-o poate inchipui, ne spune, vreo pesedista.


Citeste articolul mai departe pe ziare.com